Urmele pandemiilor virale din antichitate, sub forma unor secvențe de ADN viral încorporate în genomul nostru, sunt încă active la persoanele sănătoase, potrivit unei noi cercetări.
HERV-urile, sau retrovirusurile endogene umane, alcătuiesc aproximativ 8 la sută din genomul uman, lăsate ca urmare a infecțiilor pe care strămoșii primatelor umanității le-au suferit cu milioane de ani în urmă. Ei au devenit parte a genomului uman datorită modului în care se replică.
La fel ca HIV-ul modern, aceste retrovirusuri antice trebuiau să își insereze materialul genetic în genomul gazdei lor pentru a se replica. De obicei, acest tip de material genetic viral nu este transmis din generație în generație.
Însă unele retrovirusuri antice au dobândit capacitatea de a infecta celulele germinale, cum ar fi ovulele sau spermatozoizii, care își transmit ADN-ul către generațiile viitoare.
Prin faptul că au vizat celulele germinale, aceste retrovirusuri au fost încorporate în genomurile strămoșești umane de-a lungul a milioane de ani și pot avea implicații asupra modului în care cercetătorii depistează și testează bolile în prezent.
Virusurile își inserează genomul în gazdele lor sub forma unui provirus. În prezent, există aproximativ 30 de tipuri diferite de retrovirusuri endogene umane la oameni, însumând peste 60.000 de provirusuri în genomul uman.4
Acestea demonstrează istoria îndelungată a numeroaselor pandemii la care a fost supusă omenirea de-a lungul evoluției. Oamenii de știință cred că acestea au infectat cândva pe scară largă populația, deoarece s-au fixat nu numai în genomul uman, ci și în genomul cimpanzeilor, al gorilelor și al altor primate.
Cercetările, publicate în PLOS, au demonstrat că genele HERV sunt active în țesuturile bolnave, cum ar fi tumorile, precum și în timpul dezvoltării embrionare umane. Dar cât de active sunt genele HERV în țesuturile sănătoase era încă în mare parte necunoscut.
Pentru a răspunde la această întrebare, laboratorul a decis să se concentreze asupra unui grup de HERV-uri cunoscut sub numele de HML-2. Acest grup este cel mai recent activ dintre HERV-uri, fiind dispărut în urmă cu mai puțin de 5 milioane de ani. Chiar și în prezent, unele dintre provirusurile sale din genomul uman își păstrează capacitatea de a produce proteine virale.
A fost examinat materialul genetic dintr-o bază de date care conține mai mult de 14.000 de mostre de țesut donate de pe tot corpul. S-au căutat secvențe care se potriveau cu fiecare provirus HML-2 din genom și s-au găsit 37 de provirusuri HML-2 diferite care erau încă active. Toate cele 54 de probe de țesut analizate aveau unele dovezi ale activității unuia sau mai multor provirusuri. Mai mult, fiecare eșantion de țesut conținea, de asemenea, material genetic de la cel puțin un provirus care putea încă produce proteine virale.
Faptul că mii de fragmente de virusuri străvechi există încă în genomul uman și pot chiar crea proteine a atras o atenție considerabilă din partea cercetătorilor, mai ales că virusurile înrudite care sunt încă active în prezent pot provoca cancer de sân și boli asemănătoare SIDA la animale.
Încă se studiază dacă rămășițele genetice ale retrovirusurilor endogene umane pot provoca boli la oameni. Cercetătorii au depistat particule asemănătoare virusului HML-2 în celulele canceroase, iar prezența materialului genetic HERV în țesuturile bolnave a fost asociată cu afecțiuni precum boala Lou Gehrig sau scleroza laterală amiotrofică, precum și cu scleroza multiplă și chiar cu schizofrenia, scrie Inverse.
Algele din acest lac din Arctica sunt infectate cu virusuri uriașe
Două virusuri comune se aliază pentru a declanșa Alzheimer, sugerează studiile
Descoperirea unor tipuri complet noi de virusuri oferă indicii despre originile vieții complexe